La început pe pământul sfânt au fost tracii. Plictisiți de viață în superioritatea lor nemarginită și-au făcut porți intergalactice pe sub Bucegi și au dispărut. #naibaștieunde.
Prin selecție naturală, tracii care nu au găsit porțile intergalactice au rămas aici și s-au numit daci. Evoluați fiind totuși, nu aveau nevoi triviale așa că dacii se ocupau cu nimic și erau foarte buni la asta. Acesta e motivul pentru care nu a rămas mai nimic în urma lor, nicidecum altul. #barză #varză #viezure #mânz
Râvnind la bogățiile pământului sfânt, romanii, campionii K1 din antichitate au venit la un meci de 5 secunde cu dacii. Astfel, din Traian și Decebal s-a născut poporul român, creștin homofob.
Văzându-se stăpâni pe pământul sfânt, romanii nu și-au lăsat aici mercenari și oameni de prin tot imperiul, nicidecum, au venit chiar ei din Roma pentru a se înmulți cu dacii, în așa fel încât și peste 2000 de ani, 50.000 de disperați să poată cânta într-o piață, mândri fără să aibă de ce:
„Că-n aaaaaste mâni mai cuuurge un sânge de romaaaaaan,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traaaaaaiaaaaaan”.
Superiori fiind, îndeletnicirile de bază ale românilor au fost datul în cap și omorât capra vecinului. Niciodată nu au avut înclinații triviale de genul să fie uniți. Cu aceste caracteristici ne mândrim și în prezent.
Au urmat vreo 700 – 1000 de ani de incertitudini în care neamuri de peste tot au venit și s-au iubit cu dacii, pardon, românii, în căutarea porților intergalactice și a bogățiilor pământului sfânt. Sângele roman a rămas nealterat, căci #sângeleapănuseface.
După anul 1000 lucrurile s-au mai așezat, românii găsindu-și niște stăpâni mai stabili. Toate ar fi fost liniștite pentru poporul slugă dacă stăpânii, popoare războinice și cuceritoare, nu s-ar fi ciomăgit între ei, în continuu.
În toată istoria, conducătorii lor, români adevărați și mândri că erau români, au fost oameni mici cu orgolii mari care și-ar fi vândut și mamele stăpânilor ca să-i mai lase pe tronul de paie. Și acest aspect a rămas neschimbat până în prezent.
La început de secol XX, omenirea, specia „cea mai superioară”, copiii Domnului, a pus-o de două războaie mondiale din care și românii au ieșit șifonați și s-au ales cu un nou stăpân, URSS, care le-a adus în dar comunismul.
Comunismul a prins de minune la români, căci succesul lui se baza pe dat în cap, turnat vecinii și pe oricine, descurajat performanța, făcut pe la spate și pe sub mână, lucruri la care românii au excelet mereu.
În 1989 și-au băgat unii coada (desigur, ca să ajungă CIA la porțile de sub Bucegi) și românii au rămas fără stăpânul dictator, trezindu-se liberi și complet dezorientați. Nicio problemă, nu i-a făcut asta să fie mai uniți sau să se respecte. #nucădemnoidefraieri
Așa că ascultă în continuare cu solemnitate versurile:
„Acuuuuum ori niciodaaaaată croiește-ți altă soaaaaarte,
La care să se-nchiiiiiiiiine și cruuuuzii tăi dușmaaaaaani.”
Ghici dacă va fi acum sau dacă va fi niciodată!
Share și altora șă afle și să ghicească!
Subscribe în subsolul paginii ca să ne mai „auzim”.
Foarte fain scris..Si părerile le împărtășesc !!
Mulțumesc ????