În această seară le-am vorbit studenților de la Politehnică, unde au un centru pentru antreprenoriat, ocazie cu care mi-am amintit de prima mea zi de facultate, la o altă politehnică, cea din Timișoara.
Într-un mare amfiteatru am aflat de la mari profesori (nu zic ironic, erau f tari oamenii) că vom ajunge mari ingineri la mari companii. Nici măcar o mențiune că veți putea încerca voi ceva sau lucra cu antreprenori români.
În timp ce colegii mei aplaudau entuziasmați, pe bună dreptate, în mine s-a produs o ruptură, ruptură care nu s-a mai vindecat vreodată.
Ne pregăteau să devenim niște rotițe anonime într-un mecanism imens, de undeva, al unora. Munca ta, de mare inginer, urma să fie doar o infimă bucățică dintr-un imensă puzzle. Asta era percepția mea. Ori asta pentru mine era un coșmar.
Genul ăsta de școală a făcut și face ca IT-iștii români să fie buni, chiar foarte buni, doar că în slujba altora, de altundeva. IT-ul românesc cu care ne mândrim e, într-adevăr wow, dar nu la nivel de business. Și e important să înțelegem asta.
Dacă ne uităm la IT-ul din România, îl putem împărți cam așa:
- R&D și suport în corporații
- Outsourcing, care, ca business, e leasing de personal, nu e IT. Aici Nu trebuiesc incluse companiile care produc proprietate intelectuală pentru alte firme din România!
- Marile firme de IT care lucrează cu statul, nici nu merită să le dăm numele (de la mine: rușinică celor ce se angajează IT-iști acolo)
Estimez că peste 90% (probabil e 98%) dintre IT-știi români lucrează în aceste companii. Salarii mari, taxe mari, e super și ajută enorm România, buba e că nu prea se construiește nimic românesc în afara cash-ului de moment. Și buba asta contează pentru o țară. Cum ar fi fost ca Google și Facebook să fie românești și SUA să nu le aibă?
Doar o fărâmă din talentul nostru din IT lucrează în business-uri românești care dezvoltă produse. Bitdefender și UiPath merită ridicate pe piedestal, dar merit au și furnicile și ele puține, tare puține, care fac o diferență în jurul lor, cum e chiar Smart Bill al nostru. Sau Vola, 123FormBuilder, Typing DNA, Symphopay. Nepărat împreună cu oamenii ce au ales să lucreze în aceste companii, căci aceștia formează adevăratul IT românesc, pe care ar trebui să-l încurajăm. Inclusiv din școli.
Un mare minus al școlii românești e că nu poate, nu știe, nu are cum să ne învețe business. Cine să ne învețe?! Așa că nici nu așteptați asta, până la urmă e datoria noastră, a fiecăruia să depășim acest status-quo, iar eu promit că se poate 🙂
Mă bucur teribil că Politehnica din București are un centru de antreprenoriat, căci și lucrurile mari se încep cu pași mici!
Subscribe în subsolul paginii ca să ne mai „auzim” 🙂
Mă găsești și pe Facebook:
Sunt de acord cu tine ca din facultati lipseste cu desavarsire orice informatie despre antreprenoriat ( dar oare cine sa o predea… sunt prea putine povesti de succes). Nu sunt insa de acord cu ideea ca talentul nostru in IT nu il putem valorifica cu success in corporatii,R&D. Din pacate inca avem nevoie de exercitiul si experienta dintr-o corporatie pt ca mai apoi sa putem avea startup-uri de succes.
iata o initiativa romaneasca de succes in domeniul IT, inclusiv in zona antreprenoriala educationala: http://www.plurivaerp.com/blog/curs-sistem-erp-studenti/
Păi majoritatea profesorilor vin din comunism, sau au crescut în comunism, în care cea mai mare aspirație profesională era să fi angajat undeva pe post bun.
Nu sunt de-acord dar îi înțeleg. Mai mult nu pot, atâta știu, atâta au văzut. N-au nici o treabă.
E trist că educă și următoarele generații așa, dar până la urmă antreprenoriatul aparține oamenilor cu inițiativă. Iar inițiativa nu ți-o poate însufla sau forța nimeni și o poți avea chiar dacă nu te ajută nimeni.
Dar nici nu avea cum să fie altfel. E până la urmă prima generație lucrează serios, la nivel profesional înalt (nu necalificați în fabrici post-decembriste) și cu tangențe cu oameni din diverse țări și culturi.
Nu avea cum din părinți crescuți în comunism să iasă o generație de tineri cu inițiativă, ce a ieșit sunt excepții, sau deseori, cei din familii care și înainte de 89 aveau tangențe cu comerțul exterior și aveau microbul.
Probabil următoarea generație, copiii celor care au lucrat în corporații le vor putea însufla copiilor o mentalitate nouă, pentru că având tangențe cu străinii și firme multi-naționale, vor știi ce și cum.
E pur și simplu prea devreme încă. Ce avem până acum au fost excepții.
Cred ca esti un frustrat care vrea sa para inteligent printr-un articol pe un site de wordpress… Serios de unde tot apareti toti asa ca dupa ploaie cu 10x comentarii despre IT-ul romanesc?
Așa o fi, dragă anonim ascuns după o adresă de email falsă.
Te felicit si te Citez „Ne pregăteau să devenim niște rotițe anonime într-un mecanism imens, de undeva, al unora. Munca ta, de mare inginer, urma să fie doar o infimă bucățică dintr-un imensă puzzle. Asta era percepția mea. Ori asta pentru mine era un coșmar.
Genul ăsta de școală a făcut și face ca IT-iștii români să fie buni, chiar foarte buni, doar că în slujba altora, de altundeva. IT-ul românesc cu care ne mândrim e, într-adevăr wow, dar nu la nivel de business. Și e important să înțelegem asta.”Invatam, devenim IT-isti si majoritatea „slugi” sclavi pentru cineva. La ce foloseste IT-ul daca nu devenim antreprenori, daca nu devenim „oameni liberi” acum in aceasta mununata „Era… „.