În cămin eram o gașcă de luzări. Luzări din multe puncte de vedere. Mai toate. Și prietenii mei luzări, la un moment dat, aveau o vorbă: „așa, și?”. Orice ziceai, orice făceai, cu oricine te iubeai, oricât de tare erai, putea fi redus la nimic cu: așa, și? spus pe cel mai plictisit ton.
A fost printre puținele lucruri care reușeau să mă scoată din sărite. Sper să-mi iasă și mie acum cu voi.

– Nu avem infrastructură, am făcut 8 ore de la Brașov la Buc!
– Ai dreptate. Așa, și?

– La noi ieși din spital mai bolnav decât intri.
– Ai dreptate. Așa, și?

– S-a topit zăpada și e plin de rahați de câini, românii nu…
– Ai dreptate. Așa, și?

– Traficul, banii pentru referendum…
– Ai dreptate. Așa, și?

Lista asta poate continua până te enervezi din alte motive decât vreau eu aici. Și după mai putem continua. Până in 20 20. And beyond!

Unul dintre cele mai supraevaluate lucruri este a avea dreptate. Mai că preferăm să murim cu dreptatea în mână decât să cedăm. Ca și când am face ceva cu ea.

Ca și când am face ceva cu ea!

Consumăm o gramadă de timp și energie, fie în discuții contradictorii, fie în văicăreli în grup. Pentru că avem dreptate!
Firea, BOR, Musk, Apple, referendum și altele. Mii și mii. Zi de zi. Ori e val de ură, ori e ciomăgeală virtuală. Pentru că avem dreptate!

Acum gândește-te pentru o clipă: ce ai făcut tu cu toate dățile când ai avut dreptate?

Eu cred că anumite lucruri rămân în noi, de când ne naștem, pe viață. Văicăritul e unul dintre ele. E ceva acolo în noi care crede că dacă plângem suficient de tare, dacă avem dreptate, cumva, cumva, cineva ne va ajuta. Va veni să ne facă dreptate! Pentru că avem dreptate!

Probabil răspunsul vine, dar nu avem noi urechi să îl auzim: așa, și?

A avea dreptate este de cele mai multe ori doar o monedă prin care egoul nostru, care e închipuit, își cumpără justificarea:
– Eu am dreptate, deci eu fac bine ce fac, deci eu sunt ok, lumea nu e ok! uite eu am dreptate, deci mie mi se cuvine, deci lumea nu face ce ar trebui să facă! Mie! Mie!!
Și dă-i cu smiorcăiala..

Treaba asta e una foarte nasoală cu efecte serioase:

• creează goluri între tine și alții, ce se adâncesc în timp, căci îți construiești o “realitate” în care ți se cuvin lucruri, ori asta doare căci suntem ființe sociale
• dă paralizie pentru că pune rezolvarea problemelor în afara ta
• punând problemele în afara ta îți pierzi și puterea și responsabilitatea rezolvării, chiar dacă rezolvarea înseamnă adesea să renunți sau să nu mai ai așteptări, căci nu o să faci tu autostrăzi și spitale
• consumi o grămadă de timp, energie și bună dispoziție într-un mod complet inutil, în loc să le oferi oamenilor de lângă tine

În concluzie, ce contează e ce faci cu dreptatea ta, care sunt acțiunile tale. Căci nu va veni nimeni să le facă în locul tău.  #ghinion

Are sens? Dă-l mai departe 🙂

Subscribe în subsolul paginii ca să ne mai „auzim” 🙂