Facem 12-15-18 de ani de școală (sau 4 dacă vrei să devii mare politician), ani în care marea aspirație e că vom deveni adulți și ne vom bucura de viață. Vom fi independenți, apreciați și vom face lucrurile pe care ni le dorim. #yuuuppeeeeee #fuckschoolitsalloveeeer

Maturizarea ar trebui să însemne creșetrea noastră ca oameni, mai multă liniște, împăcare cu sinele, căldură în relațiile cu ceilalți. La sfărșitul vieții ar cam trebui să fii bifat aceste lucruri.
Buba e că luăm viața în piept cu o mulțime de așteptări greșite. Și nici nu prea avem de la cine învăța, căci actualii adulți…

Moment în care vine realitatea: hold my beer!
Și apoi doare. Și apoi devenim dezorientați. Și apoi facem compromisuri. Și apoi ne ofilim.

Majoritatea oamenilor îmbătrânesc, se ofliesc, se sting. Așa se „maturizează”. Nu puțini, chiar de la 20 de ani. Din fericire fac copii și asta la de un scop în viață dincolo și deasupra de propria-le existență. Dacă nu ar fi acest scop ar fi atâta amar în atât de multe vieți încât nu știu ce s-ar întâmpla. Oricum este, dar copiii pun frână.

Nu vreau să fac teoria amarului existențial aici. Încerc să dau câteva idei care pentru mine par să funcționeze și pe care le-am cam învățat „the hard way”. Sper să nu vând gogoși, promit solemn că de va fi așa îmi voi turna cenușă în cap.

Steaua nordului, după care să te ghidezi e să fii liber. Liber să faci ce îți dorești, să spui ce gândești, să alegi tu. Să fii tu!

• Fă alegeri care să-ți permită să fii tu! Să fii ok tu cu tine însuți acolo, căci altfel vei trăi 2 relații într-un singur om: cea cu tine, cu ce simți și crezi, de fapt și cea care se integrează în peisaj, iar aceasta dualitate te va măcina. Job, casă, oraș, prieteni, iubit, parteneri, orice alegere.
• Construiește o carieră sau un business care să-ți permită să trăiești după valorile tale, care-o fi ele. Am auzit expresia: nici eu nu-i suport pe…, dar mi-aș pune businessul în pericol dacă aș… . #țetristuț #actuallyitsdeeplysad. Banii și funcțiile sunt mișto, la fel și faima, dar dacă pentru ele trebuie să mori un pic acolo înauntrul tău… Știi ce ne lipsește când luăm astfel decizii? Capacitatea de a vedea cum evoluează în timp efectele compromisurilor care, pe moment, nu par prea mari. #thinkofthis
• Trage apa peste status quo și ghidează-te după lucruri simple ca: îmi face bine fără să fac rău cuiva? Lumea oricum te va judeca, indiferent ce (nu) faci.
• Și pietrele îmbătrânesc. Nu e nicio virtute în a îmbătrâni, deci nu poți pretinde respect doar pentru asta. Politețea este un mecanism de a unge relaționarea, dar nu are nicio legătură cu respectul. Așa că, dacă anii trec și nu evoluezi e ridicol să te aștepți să fii un om respectat, chiar dacă lumea va fi politicoasă cu tine.
• Petrece mai puțin timp cu oameni toxici (pentru tine, nu că ar fi ei efectiv așa), oricât de apropiați îți sunt.
• Mănâncă o înghețată când ai chef, chiar dacă e nepotrivit contextul și nu avea niciun regret pentru asta.

În business fie crești, fie te duci la vale. Eu cred că e la fel și în viață, iar cei mai mulți ne oprim din crescut undeva pe la 30 de ani.

Desigur, cuvintele-s ușoare, ce fac eu aici e doar să arăt muntele cu degetul, inclusiv mie, căci am constant nevoie să-mi reamintesc, dar atât am de dat, poate ajută!

Dă „înghețata” asta mai departe și la alții să se bucure de ea!

Află când mai scriu, dă subscribe în josul paginii!