Tot mai des văd și aud replici ca aceasta: „Nu mai ai pe cine să angajezi! Să vezi ce specimene mi-au venit la interviu!” Printre antreprenori, manageri, contabili. Pe viu, pe net, pe grupuri. Peste tot.
Și oamenii au în mare pare dreptate cu ce li se întâmplă. Lor.

Pe un grup pe care îl administrez a pus cineva o postare despre o persoană presupus agramată/analfabetă care îl contacta pentru un job.

În 5’-6’ a strâns zeci de like-uri și comentarii pline de ironii și bășcălie. Dacă rămânea (după intervenția mea a șters-o) ar fi fost probabil hitul lunii pe grup.
M-a dus cu gândul la vremurile când se ardeau vrăjitoare pe rug, iar oamenii “buni” se adunau grămadă și savurau gălăgioși cum se servește dreptatea.
Mai sunt pe Fb postări cu informații, linkuri înspre resurse de unde poți învăța ceva, care să te ajute să crești, ca om, ca antreprenor.
Acelea trec repede în negura Fb, nu prea au engagement, căci ne pun la treabă, ele nu stârnesc emoție.

Acesta este nivelul la care sunt mulți dintre antreprenorii, managerii, oamenii de business din România. Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. 

Vreau să vă spun acum câteva învățături din experiența mea de cofondator la Smart Bill.

La început tot ce aveam noi era exact asta: nimic.
Și când discutam cu programatori, în sperața de a-i convinge să se angajeze la noi, ceea ce se citea printre rânduri era “scris” mult mai mare decât ceea ce puteam noi spune și suna cam așa: avem 23-25 de ani, nu știm foarte bine încotro mergem, nu avem planuri nici măcar pe termen mediu și nu avem bani să te plătim cum au alții, haide și lucrează cu noi!
Vă dați seama care au fost primele reacții.

De atunci au trecut mai bine de 11 ani, am avut sute de interviuri și peste 100 de angajări. Am întâlnit oameni deosebiți, am întâlnit și semi-analfabeți.

Din fericire, noi am înțeles repede care era realitatea și ne-am adaptat. În prezent, căci acesta contează, realitatea e cam așa:

• Este criză de forță de muncă, ceea ce înseamnă oameni mai slab pregătiți, plătiți tot mai scump. Înseamnă și că mai degrabă angajații sunt cei care aleg și nu invers.
• Statul român este incompetent, corupt și dezinteresat.
• Guvernul Cioloș, în ultima zi, a pus pe siteul MF niște statistici despre firmele din România. Nu am fost pe fază să le salvez, iar după au fost șterse. Erau triste. 98% dintre firme aveau sub 50 de angajați. Noi, care încă ne zbăteam eram în top 2%. #mindblowing.
• 50%-70% aveau cifre de afaceri care nu ar putea acoperi costul cu 2 programatori. 

Atât de mici sunt firmele din Ro! Noroc ca sunt sute de mii. Și milioane de speranțe…

Poate sună arogant, dar a înțelege lucrurile așa cum sunt, a accepta feedback, a te adapta la realitate, sunt dintre acele atuuri care fac diferența între a fi în business și mâine sau a umple rândurile celor care varsă lacrimi și noroi.

Revenind la învățături, căci aici voiam să ajung:

• Antreprenoriatul (și businessul, in general, căci e valabil și pentru casele mari) este un joc de echipă, deci echipa este critică, oricât ai fi tu de deștept. Cu oameni slab pregătiți e greu să ajungi prea departe.
• Oameni buni atrag oameni buni. Oameni care respectă atrag oameni care respectă. 
• Oameni slabi atrag oameni slabi. Oameni mici atrag oameni mici.
• Oamenii mici au nevoie să îi tragă în jos pe alții.
• Oamenii buni nu lucrează pentru lideri lipsiți de respect. Oamenii buni au valori.
• Oamenii buni nu pot fi motivați doar cu bani. Oamenii buni sunt motivați de creștere, de misiune, de senzația că acolo e locul lor, de lideri pe care-i respectă.
• Fii liderul pentru care ai vrea să lucrezi!
• Văicăreala paralizează.
• A avea dreptate este printre cele mai supraevaluate lucruri. Tot ce contează e “how you deal with it!”.
• Ca antreprenor sau manager ești pe ultimul loc, după clienți, după echipă, după furnizori, după stat, după nenea de la poarta. Afacerea e a ta, dar e 0% despre tine.

90% dintre afaceri rămân mici sau dispar. Fie ești confortabili cu asta, fie faci ceea ce e necesar să crești, fie înveți să renunți înainte să arzi prea mulți ani și bani!

Dă și altora să citească!
Subscribe în subsolul paginii ca să ne mai „auzim” 🙂