Era o duminică din octombrie, ploua mocnit și rece. Era urât, zilele calde, cu soare ale lui 2013 erau trecute, la fel și energia mea fizică, dar și psihică. Era a noua duminică consecutivă pe care o petreceam protestând pentru Roșia Montană, împotriva proiectului criminal al RMGC.

Ce știu puțini e că, față de protestele masive din 2016-2017, atunci toată presa mainstream era sponsorizată (a se citi cumpărată) de RMGC, la fel și bloggeri „grei”. Veneau și filmau niște trepăduși care se dădeau în spectacol în fața camerelor. Aceia, chipurile, eram noi, protestatarii lui, ghici cui. Soros #ofcors. Din fericire se inventase internetul și pe atunci.

În acea duminică, mărșăluind prin Titan cu urările clasice: “Uniți salvăm Roșia Montană!” “A venit presa, să îi scoatem lesa!”, în frig și ud din cap până în picioare, mi-au încolțit în minte îndoielile: De ce fac eu asta? E asta o bătălie pe care trebuie să o port? Dacă m-aș opri, s-ar simți un om în minus?

În acel moment de introspecție mi-am găsit și răspunsul, care s-a transformat într-o lecție de viață pe care nu o voi uita și care mereu îmi va fi o călăuză, o stea a nordului: pentru că e the right thing to do! (sorry, în română îmi sună prea slab).

Fac o paranteză să explic scurt de ce treaba asta e așa de tare. Mereu ne punem problema: de ce să fac eu asta? De ce să mă chinui eu și alții nu? Pentru ce să mă agit când, uite ce fac alții! Un om în minus nu contează. Pentru că viața este în primul rând despre relația ta cu tine. Zi de zi, fapt cu fapt, gând cu gând construiești un tu pe care aspiri să îl placi, admiri, iubești. Ei bine, făcând the right thing, construiești exact acel Tu. Și asta e mai important decât aproape orice altceva poți obține!

Acesta e și primul motiv pentru care m-am înscris ca observator independent, în Teleorman, la alegerile din 26 mai.

Al doilea e și mai simplu.

Vezi tu, este o treabă în Universul ăsta care, stăpânită cât de cât, te poate ajuta mereu în viață, pe când, în caz contrar, te va pune mereu în ofsaid existențial. Treaba asta se numește matematică și are două proprietăți teribil de mișto: nu poate fi contrazisă și o doare undeva de părerile noastre. #iwannabethatcool

Nu te necăji, nu e nevoie de polinoame Taylor, teorema Gauss-Ostrogradsky sau integrale triple (cum adică ce sunt astea? sunt nume ale sechelelor mele). Nici măcar de grupuri abeliene sau de teorema lui Thales, din clasa a șasea, nu ai nevoie. E suficientă aritmetica de bază. Greul e tot cu noi, să avem dispoziția emoțională să vrem să folosim matematica în loc să evadăm în multele prejudecăți.

Hai să vedem “ecuațiile” valabile pentru înscrierea ca observator, dar și pentru mersul la vot precum și multe alte situații de zi cu zi.

1. 1 este infinit mai mare decât 0. La fel și 0,000001. Adică orice este infinit mai mare decât nimic. Altfel spus, a face ceva este infinit mai mult decât a face nimic.
2. 0 + orice=orice. Dacă faci zero, schimbi zero. Adică, facând nimic obții zero schimbare. 

În concluzie: Făcând nimic e 100% sigur că nu poți schimba ceva. Facând ceva, e infinit mai mult decât nimic și, deși nu înseamnă că vei reuși să schimbi cât e nevoie, e singura șansă să o faci, matematic vorbind.

Oricare dintre cele 2 motive este suficient pentru a merge la vot, iar pentru mine și pentru a face ceva mai mult.

Oricare dintre aceste 2 lecții este life changing și îți promit că funcționează. Nu dintr-o dată, dar încet încet construiești un Tu cu care să faci casă mai bună!

Dă mai departe, ajută-i și pe alții să se convingă să facă ceea ce trebuie! Pentru ei, pentru tine, pentru România.

Subscribe în josul paginii, ca să ne mai „auzim”.